Ehe, tot televiziunea, săraca, ne-a salvat din mocirla necunoaşterii şi tot cu ajutorul Domnului Preşedinte Traian Băsescu...
Drept care: uraaaaa!!!
Aşadar, ştim cine suntem, ştim ce vrem şi cam ce trebăluim noi de la Tisa pân' la Pontul Euxin şi de la Prut la intrarea Dunării în ţinutul carpato etc., via Borş... Acum privim la televizor fără nici o tulburare sufletească şi total relaxaţi că, prin răbdarea, mărinimia şi înţelepciunea sa, Bunul Dumnezeu nu mai e cu cârca (spinarea, şalele, spatele, dosul, fun... etc. - citat dintr-o zicere haralampyană) spre noi, ci s-a întors, luminându-ne mintea şi rânduind mare tihnă cugetului nostru. Fin'că, de-atâta cugetare pentru a desluşi adevărurile boscorodite de hoardele de analişti, mai ales din presa văzută, era cât pe ce să intrăm cu oiştea în perimetrul cogito-ului descartesian. Ne uitam la televizor gândind încet şi prost, dar acum totul e OK! Realitatea este că, din '89 încoace am ascultat la radio, am citit presa (probabil cam în diagonală - ca Mircea Badea la Antena 1 la emisiunea ,În gura presei"), am vizionat la tv cele mai docte şi mai categorice păreri (şi avizate, zice Haralampy - mă rog...), ne-am întrebat vorbind singuri pe stradă, sau unii pe alţii, asemenea unor cretini, ce e de capul nostru... De unde venim, unde mergem... (spre UE, mă lămureşte prietenul - id. mă rog...). Însă totul a fost inutil. Zadarnic armate întregi de analişti, degeaba mii, poate chiar zeci de mii de talk-show-uri televizate ne-au umplut auzul cu înţelepciuni fundamentale în albia cărora ne simţeam asemenea unor vietăţi insignifiante numai bune pentru fixarea în insectarul istoriei... Nimic nu s-a prins de noi până zilele trecute când Domnul Preşedinte Traian Băsescu ne-a eliberat prin intermediul tuturor televiziunilor actul oficial de identitate: suntem o ţară de mafioţi, de grupuri cu apucături suspecte
