O noua isterie a cuprins Capitala: retrocedarea terenurilor unde, de zeci de ani, se afla parcuri publice. Dupa ce Traian Basescu i-a scapat pe bucuresteni de Parcul Bordei si i-a mintit ca acolo nu se va construi nimic, iata ca a venit randul succesorului sau, Adriean Videanu. Actualul primar general a si semnat punerea in posesie pentru vreo 12 hectare din Parcul IOR. Parcul Verdi e deja hacuit, iar Circului asteapta semnatura. Izvor, Vitan, multe altele - practic, toate zonele verzi, mai mari sau mai mici - risca aceeasi soarta.
Este urmarea taraganarii timp de 16 ani a chestiunii proprietatii, este efectul unei legislatii ambigue (confuzia intre domeniul public si cel privat al Primariei), dar mai ales al unor interese care se scriu cu cifre ce nu incap pe un rand. Interese fata de care aerul respirabil e un moft. Sigur ca fostii detinatori, chiar si stra-stranepotii lor au dreptul la recunoasterea proprietatii, in masura in care pot produce dovezi imbatabile.
Dar restituirea in natura a terenurilor din parcuri si alte zone verzi ar insemna o crima ecologica, ar duce la sufocarea a doua milioane de locuitori, care si asa mai beneficiaza acum de doar circa 5 mp/om de spatiu verde, fata de 11 mp, cati erau in 1990. Si cat e norma europeana. Respectand dreptul de proprietate, legiuitorii pot stabili compensatii banesti rezonabile (ba chiar cu o limita maxima, cum a procedat Ungaria). Este ceasul al doisprezecelea pentru o trezire la realitate a guvernantilor si parlamentarilor. Altminteri, sa nu ne mire daca, disparute parcurile, se vor aproba cereri de retrocedare a bulevardelor Magheru, Kogalniceanu ori Kiseleff.
