Incercati un mic joc: cautati referirile de pe internet la expresia "Ich bin ein Berliner". Rezultatul: peste trei milioane de referiri la cuvintele cu care John Fitzgerald Kennedy ii saluta pe locuitorii Berlinului de Vest, in iunie 1963.

Presedintele american isi manifesta astfel solidaritatea cu berlinezii socati de recenta ridicare de catre sovietici a faimosului zid. Sunt cuvinte care au facut istorie, cuvinte care in timp nu si-au pierdut semnificatia, ci au dobandit una noua dupa tot ce s-a petrecut de la sfarsitul anilor ‘80 incoace.

"Ich bin ein Berliner" ("Sunt berlinez", in germana) este doar unul dintre exemplele care demonstreaza ca, foarte adesea, oamenii politici raman in istorie mai putin prin ceea ce au realizat (sau nu) in decenii intregi de activitate, ci foarte adesea prin cuvinte sau gesturi punctuale. Acestea se lipesc pur si simplu de fruntile lor si nu mai pot fi date jos nici cu smirghel, nici cu dalta.

Unii raman in istorie prin momente de gratie. Altii, prin gesturi cu efect devastator. Istoria e prea lunga si exemplele sunt prea numeroase, dar, venind la ale noastre, macar "cei cincisprezece mii de specialisti" ai lui Emil Constantinescu ar trebui sa ne dea de gandit.

Poate si de aceea marii oameni politici sunt foarte atenti la ce si cum spun sau la atitudinile pe care le iau, intr-un moment sau altul. Asta ii deosebeste pe ei de simplii politicieni, pe langa alte calitati cum ar fi carisma, viziunea, simtul realitatii, curajul, capacitatea de sinteza etc.

L-am vazut cu totii, luni, pe Adrian Nastase cum a reactionat in cazul cererii de perchezitie trimise de procurori. El, Adrian Nastase, a votat pentru respingerea cererii de perchezitionare a locuintei lui Adrian Nastase! Indiferent de felul in care vor decurge lucrurile, Adrian Nastase va purta pe obraz aceasta stampila atata