ARGUMENT Recunosc, a fost o provocare. Un numar special dedicat artei culinare la Jocurile Olimpice de Iarna! Venind din partea unui reputat jurnalist de sport - dl Emanuel Fantaneanu, cel care ne-a fost alaturi pentru realizarea acestui numar inedit, presedintele Asociatiei Presei Sportive din Romania - subiectul mi s-a parut antrenant. Si daca in ceea ce priveste informatia propriu-zisa, "de la fata locului", ne-am bazat pe jurnalul de insemnari si pe memoria papilelor gustative a domniei sale, cu identificarea retetelor si gatirea preparatelor s-a ocupat exclusiv redactia Jurnalului de Bucatarie. Nu a fost chiar atat de usor sa gasim aproximativ 50 de "retete olimpice", din care sa operam ulterior o selectie, prezentandu-va dumneavoastra 37 de mancaruri speciale.
Cum practica celor mai multe dintre editiile "Olimpiadei Albe" a fost aceea de a propune oaspetilor un meniu din bucataria internationala, nu ne-am mirat sa gasim in meniul JO din Norvegia, de exemplu, ochiuri romanesti cu mamaliguta. Dar nu reteta asta lipsea din caietul dumneavoastra.
Pentru organizatorii Jocurilor Olimpice moderne - si al celor de iarna, in acest context - perspectiva asupra hranei sportivilor a cunoscut o evolutie speciala in ultimele opt decenii. Daca in 1924 masa se lua la restaurantele din statiunea Chamonix, fara a fi luata in seama o dieta anume (rafinamentul bucatariei franceze fiind de nedesmintit, insa), daca cele doua editii elvetiene (1928 si 1948) s-au remarcat prin austeritate, cele mai apropiate de noi au excelat prin varietatea propunerilor culinare. Putem vorbi chiar de preocupari speciale pentru acest domeniu, cum a fost cazul Jocurilor Olimpice de la Grenoble, Franta, in 1968, care au stat sub semnul Evului Mediu. Bucatarii francezi au facut un efort urias de a aduce la lumina vechile retete de la curtea regala a Frantei, intre care cele mai spectaculoase
