O dobanda de numai 6% pe an pentru un credit ipotecar in euro poate parea de nerefuzat oricarui client. "Super-oferta" ascunde insa, adesea, costuri care scumpesc serios imprumutul.
Cu creditul de consum, lucrurile sunt simple. Pe langa dobanda oficiala aplicata anual, bancile si comerciantii sunt obligati sa afiseze inca un tip de dobanda, cea "reala". Dobanda anuala efectiva (DAE) este indicatorul la care trebuie sa se uite orice client daca vrea sa stie cat va plati si pentru comisioane, asigurari sau alte adaosuri.
Cei care cauta insa un credit pentru locuinta nu au aceeasi sansa. Nici o banca nu are obligatia de a calcula si afisa DAE la imprumuturile ipotecare si imobiliare. Daca ar incerca sa o faca pe cont propriu, clientul s-ar lovi de ecuatii si formule extrem de complicate, in care nici bancherii nu se descurca fara ajutorul unui soft.
Din aceasta cauza, putini amatori de credite isi dau seama cat de mari sunt costurile reale pe care le suporta pe parcursul celor 25-30 de ani de plata.
Calculand dobanda anuala efectiva pentru imprumuturile recent "ieftinite" de principalele banci, revista Capital a constatat diferente uriase fata de nivelul dobanzii afisate. De exemplu, Raiffeisen Bank isi tenteaza clientii cu dobanzi de numai 9% la creditele ipotecare in euro si de 11,5% la cele in lei.
Adaugand toate comisioanele si primele de asigurare, dobanda reala, pe care clientul nu va ajunge insa sa o afle niciodata, este cu trei procente mai mare.
Teoretic, la creditul in euro, Volksbank este "cea mai ieftina" din piata: dobanda de numai 6,75% pe an. Foarte aproape de nivelul acestei oferte este si ABN Amro, cu 6,95%. In ambele cazuri, comisioanele sau asigurarile ridica nivelul real al dobanzii la peste 9%.
Adica, mai mult decat nivelul efectiv al dobanzii practicat la Banc Post (8
