Dintotdeauna proprietatea coo-peratista a fost recunoscuta drept "altceva" decat cea consacrata de societatea capitalista ori de proprietatea obsteasca, asa cum fusese impusa de comunisti. Astfel incat nici Ceausescu nu a putut sa se atinga de averea acumulata din munca si afacerile organizatiilor cooperatiste. Astfel incat revolutia din decembrie a gasit Cooperatia de consum cu o avere uriasa. Ce inseamna insa un milion sau doua milioane de cooperatori, proprietari ai unei asemenea averi? Nimic altceva decat ca averea putea fi "tocata" de personae din conducerea cooperatiei, par a-si fi spus multi dintre cei care s-au instalat comod, cu tacamuri si servetele, la masa cooperatiei. Dat pe supa expirata Cel mai spectaculos caz de jefuire a patrimoniului cooperatiei este, fara indoiala, pierderea sediului central al Centrocoop. O cladire de patrimoniu, cu cinci nivele, situata chiar in buza Cismigiului! Mai mult, cladirea, consolidata dupa 1990, avea amenajari pentru activitati bancare, inclusiv tezaur. Basca terenul de 1500 de metri patrati, a carui valoare ar putea fi calculata doar inmultind fiecare metru patrat cu sume de ordinul miilor de euro. Ceea ce nu i-a impiedicat, ba dimpotriva, pe responsabili sa-l zburataceasca. Nu pe milioane de dolari, ci pe supa expirata. Tribunalul german nu a avut habar ce judeca In luna martie a anului 1998, Tribunalul Land Rergensburg Ð Germania a pronuntat o sentinta civila prin care Centrocoop a fost obligata la plata a 433.924,9 marci germane plus dobanzi anuale de 15,5%, calculate incepand cu data de 27 martie 1991. Plata urma a fi facuta catre firma germana Danco Anlangenbau, cea care a actionat in judecata Uniunea Nationala a Cooperativelor de Consum. Sentinta a fost data in lipsa, conducerea Centrocoop necatadicsind sa miste macar un deget pentru a se apara. Suma s-a umflat de la an la an, pana cand a atins nivelul de 70