De ce o fi sănătatea, la fel ca învăţământul, Cenuşăresea bugetelor naţionale, judeţene şi locale nu am înţeles niciodată. De ce totdeauna când se ajunge la o discuţie privind finanţarea sistemului sanitar, aceasta se sfârşeşte prin scandaluri, care aduc cel mult câte o ciupeală jalnică în favoarea unităţilor spitaliceşti, dispensarelor etc.
Şi în şedinţa Consiliului Judeţean de ieri, lucrurile s-au petrecut după acelaşi tipar: eu, director de Spital Clinic de Urgenţă, Lucian Băilă, solicit mai multe fonduri pentru unitatea pe care o conduc, iar noi, consilierii judeţeni, te ascultăm, plângându-ţi de milă, dar ridicând din umeri că nu putem mai mult.
În tot acest joc de-a cerşitul, cum arată, din păcate, solicitările unităţilor spitaliceşti se uită în mod frecvent două chestiuni: incapacitatea Consiliului Judeţean de a atrage surse, inclusiv, extrabugetare pentru a finanţa sectoarele neproductive, iar în al doilea rând cea a conducerilor care s-au succedat la Spitalul Judeţean de a se baza şi pe alte fonduri decât cele bugetare.
Aş zice că e problemă de management.
Aşa cum de la Consiliul Judeţean ne-am aştepta ca o investiţie, fie ea nerambursabilă, cum este Parcul Industrial, să înceapă să producă, tot aşa am vrea să credem că echipa managerială de la spital poate intra în parteneriate cu surate în ale medicinii din străinătate, cum procedează, spre exemplu, SMURD, sau îi pot stoarce de resurse pe furnizorii de medicamente, spre exemplu.
Dacă, dimpotrivă, cum se întâmplă în prezent, ne tot plângem de milă, aşteptând bani de la buget sau făcând planuri fără cap şi coadă pentru atragerea de venituri suplimentare, nu prea văd cum sistemul sanitar va depăşi faza de subfinanţare de care se tot vorbeşte, respectiv nici cum autoritatea judeţeană îşi va permite să susţină proiecte de investiţii.
Ligia Voro
De ce o fi sănătatea,
