Trebuie spus ca meseria de jurnalist nu mai exista asa cum exista ea in sens traditional si ca, implicit, nici jurnalistul cultural nu mai este ce a fost. Sub presiunea culturii de masa, o intreaga traditie a modului cum se facea presa incepe sa dispara. Iar „jurnalismul cultural“, in masura in care el se dezvolta si la noi la fel ca in sistemele culturale liberale, ramine dependent de succesul „de piata“ si de regulile „star system“-ului, in timp ce critica literara se va retrage (daca nu a facut-o deja) in turnul de fildes al teoriei academice.

Daca cele doua pot sa convietuiasca sau nu? Dan C. Mihailescu este dovada vie a faptului ca doua organisme (critica literara-jurnalismul cultural) se regasesc intr-un singur „corp purtator“. Urmeaza sa vedem daca, aidoma unui scenariu de tip Alien, organismul se va reproduce. Jurnalistii contemporani nu mai sint interesati de informatii „grele“, iar literatura face parte dintr-o asemenea specie. Preocuparea accentuata pentru dimensiunea „usoara“ a culturii a dat viata si noului „regn“ constituit de „jurnalistii culturali“. Mare parte dintre acestia s-au grupat in jurul unor publicatii cotidiene de impact (Evenimentul zilei) si au facut acolo scoala buna a „gainii care a nascut pui vii“. O alta parte s-a constituit in jurul suplimentelor culturale (fie cel al Ziarului Financiar, fie cel al Editurii Polirom), ceea ce a facut ca publicul tinta al discursului „cultural“ sa se schimbe iremediabil.

Trend-ul despre care se poate vorbi este acela al abandonarii traditionalelor publicatii „literar-artistice“ (Romania literara, Steaua, Vatra etc.) in favoarea unor modalitati de exprimare culturala cu un apetit accentuat pentru publicul larg. Si nu e nimic rau, in fond, jurnalismul cultural tocmai aceasta functie ar trebui sa o indeplineasca, aceea de a promova gindirea critica. Pentru ca apartinem tot mai m