Cine nu s-a amuzat privind caricaturi? Caricatura politica da sare si piper oricarui ziar. Este un consens mutual ca nimeni nu se supara. Adeseori, chiar personajele caricaturizate se amuza. Caricatura este veche, si ea amuza nobilii italieni si francezi adunati in cercuri restrinse. A te delecta cu caricaturi era apanajul aristocratiei. Caricatura a fost imbratisata de englezi in secolul al XVIII-lea, pentru ca in secolul al XIX-lea sa cunoasca un succes enorm, atunci cind a inceput sa devina element obisnuit in ziare.
Dupa primul razboi mondial, genul devine cunoscut si cautat si peste ocean, caricatura devenind, pentru multe ziare, mai cautata decit fotografia. Caricatura a ajuns la apogeu in anii ’20-’30, dar in anii recenti se poate observa o renastere a genului. Caricatura politica este, adeseori, o arma mult mai eficace decit articolul scris. Daca, in general, limbajul ziaristilor nu este usor de descifrat de catre cei mai putin scoliti, caricatura poate fi inteleasa mai usor. Lumea se amuza. in lumea tarilor democratice, libertatea cuvintului si a expresiei sint doua atribute consfintite de constitutie. Presa nu poate si nu trebuie sa fie controlata de nici o putere din stat.
Anul trecut, pe 30 septembrie, ziarul danez Morgenavisen Jyllands-Posten a publicat o serie de 12 caricaturi ale profetului Mohammad, ca rezultat al unui concurs initiat de publicatie. Reactia lumii musulmane este imediata. in ianuarie 2006, Carsten Juste, redactorul-sef publica o scuza adresata tuturor musulmanilor din lume.
Flemming Rose, redactorul cultural al publicatiei, declara, riscind enorm si aparind libertatea presei: „Sentimentele religioase nu pot cere tratament special intr-o societate seculara“. Va fi Flemming un alt martir al libertatii de expresie? Cartea martirajului intru libertatea de expresie in Europa a fost semnata si de urmasul pict
