Ma asteptam ca la invierea din morti a societatii civile, televiziunile sa dea navala, mai ales ca tema din pricina careia Lazar a scos un piciorus din mormint era aproape la fel de picanta pentru jurnalele de actualitati ca logodna lui Irinel Columbeanu: „Cine si de ce ne asculta telefoanele".

Nici Televiziunea nationala, nici particularele n-au indraznit sa-l supere pe dom’ Timofte, asa ca tzunami-ul proiectat de noi n-a putut depasi marginile paharului cu apa.

Abia acum am priceput nelinistea unui prieten din Germania, care m-a sunat intr-o noapte sa-mi comunice ca, uitindu-se mai intii la emisiunea lui Stelian Tanase de la ora zece si apoi la un telejurnal, a avut impresia ca, dupa vizionarea unui show politic din Germania Federala, i s-a servit un buletin politic din RDG.

Sa fie cumintenia pamintului amuleta proaspatului director general al Televiziunii Romane?

Pacat ca poporul n-a putut admira in direct diversiunea SRI-ului, care si-a scos la inaintare exceptia ca sa confirme regula, adica o tinara angajata plina de farmec, de bun simt si de indignare vizavi de pofta unora de a ne asculta telefoanele.

Dindu-ne vestea ca responsabilul interceptarilor ilegale din Grecia s-ar fi sinucis in urma dezvaluirilor presei, am fost curios sa aflu daca un membru al serviciilor noastre secrete si-ar fi facut harakiri intr-o situatie asemanatoare.

Distinsa doamna mi-a confirmat ceea ce banuiam dintotdeauna, ca noi nu sintem un popor de sinucigasi.

Ca sa nu va intristati prea tare, va ofer in final o bomboana pe coliva demersului nostru civic, scrisa inainte de colocviu, la somatia vechilor dilematici:

Pe noi cine ne asculta?

S-au dus vremurile fericite, cind baietii stateau cu stetoscopul lipit de zidul Casei scriitorilor ca sa adulmece palpitul intelighentiei dimbovitene. A rug