Juriul premiului Nobel in literatura ar avea intr-adevar fler daca s-ar interesa de cazul lui Norman Manea, candidat ideal pentru primul premiu Nobel obtinut de un roman de-a lungul istoriei. Nascut in 1936 la Suceava, in Bucovina, este autorul cel mai tradus din tara lui, publicat mai ales in Italia, Germania si Statele Unite. Manea si-a parasit patria in 1986 pentru a se stabili mai intii la Berlin (unde Heinrich Böll s-a straduit sa-i promoveze mult opera), gratie unei burse, apoi la New York, unde a devenit profesor de literatura europeana si writer in residence la Bard College.
La virsta de cinci ani, la fel ca toata comunitatea evreiasca din Bucovina, Norman Manea a fost deportat in Ucraina, in lagarul de concentrare transnistrean. Dupa studii de ingine-rie, a scris, in 1966, pentru o revista avangardista, Povestea Vorbii, care a fost repede interzisa de cenzura.
Multumita operei lui, centrate mai ales pe traumatismele produse de Holocaust, conditia evreiasca si viata cotidiana dintr-un regim totalitar, a fost comparat cu Kafka, Musil, Sábato si Schulz. in 1991, a stirnit un scandal in Romania prin publicarea unui eseu in care relata despre angajarea fascista a lui Mircea Eliade (un fragment a fost tradus in franceza in revista Les Temps modernes din aprilie 1992) si despre colaborarea strinsa a filozofului cu Garda de fier. Unii compatrioti nu l-au iertat niciodata pentru acest text...
- Un aiuritor simt al vidului
Lectura cartilor lui Manea e un soc. Scriitura lui distileaza o nostalgie rece. Cititorului ii vine sa paraseasca, mai degraba decit sa intilneasca locurile in care protagonistii lui au suferit. Exista un aiuritor simt al vidului in paginile pe care le scrie. in prezent, numai culegerile de nuvele sint disponibile in limba franceza, la editura Albin Michel: Le thé de Proust (Ceaiul lui Proust, 1990) si Le bonh
