•Iarna, dascalii pleaca pe intuneric de acasa, in caz contrar risca sa nu mai ajunga la ore •Cosmarul este trait in fiecare zi de aproximativ 3.000 de cadre didactice iesene navetiste, multi tineri •Cheltuielile cu transportul determina tot mai multi profesori sa renunte la catedra, insa si copiii de la sate au nevoie de profesori calificati
Trezirea la ore cat se poate de matinale, inarmarea cu foarte mult calm pentru cel putin o ora de mers pentru a ajunge la locul de munca in conditii la limita umanului si suportarea unui autobuz vechi de cand lumea, acestea sunt doar cateva din trairile de zi cu zi ale unui profesor navetist. Dan Chihaia este profesor de limba engleza si de 10 ani face naveta, in fiecare zi, pentru a ajunge la scoala. Copiii care il asteapta invata la Scoala Perieni, din comuna Probota, iar banii pe care ii cheltuie pe transport nu ii sunt decontati, chiar daca exista prevederi legale in acest sens. Cosmarul trait in fiecare zi de catre profesorul Chihaia este simtit de aproximativ 3.000 de cadre didactice iesene navetiste, multi tineri. Cheltuielile cu transportul determina tot mai multi profesori sa renunte la catedra, insa si copiii de la sate au nevoie de profesori calificati.
Jumatate din salariu pe naveta
Ziua de munca a unui cadru didactic navetist incepe foarte devreme. Iarna dascalii pleaca pe intuneric de acasa, in caz contrar risca sa nu mai ajunga la ore. Prima oprire este in statia de tramvai, insa acesta nu ii duce la destinatie, ci la prima veriga din transport, la autobuz sau la tren. A doua varianta nu este prea agreata, din cauza ca pleaca la ore chiar imposibile. Autobuzul spre Probota, de exemplu, pleaca la ora 7.00. Cursa maxi-taxi, care a fost scoasa de pe traseu pentru ca nu aducea profit, a fost introdusa pe o ruta internationala. Vechi, fara caldura, cu scaunele jerpelite, auto
