Publicat in 1813, Mindrie si prejudecata (Pride and Prejudice) este fara indoiala cel mai popular roman al scriitoarei britanice Jane Austen. Din 1938 incoace, cartea a cunoscut sase adaptari pentru micul ecran (mini-serii sau teleplay-uri) si patru (mai mult sau mai putin fidele) pentru marele ecran (cea mai cunoscuta ramine versiunea din 1940, la care a contribuit si Aldous Huxley si care ii avea protagonisti pe Greer Garson si Laurence Olivier). in aceste conditii, cred ca mai toti cunoastem povestea lui Elizabeth Bennet si a lui Darcy: daca nu am citit romanul, am vazut macar una dintre ecranizarile sale.

Ce a adus nou versiunea cinematografica lansata anul trecut de Joe Wright? in primul rind, britanicul, specializat anterior in productii pentru televiziune, surprinde placut printr-o viziune regizorala non-BBC si printr-un mod de filmare inovator pentru o pelicula „de epoca“. De la bun inceput, remarcam usurinta cu care camera, odata cu spectatorii, descopera, odaie cu odaie, conacul familiei Bennet sau, salon cu salon, palatul lui Charles Bingley; scena balului tinut aici este memorabila. Desigur, Elizabeth, a doua fiica (din cinci) a familiei Bennet, este cea care reuseste sa ne capteze atentia prin farmecul si prospetimea ei. Marturisesc ca nu am vazut de mult o actrita careia sa i se potriveasca atit de bine afirmatia „the camera loves her“ precum aceasta uimitoare Keira Knightley; sint convins ca va va fi foarte greu sa rezistati sarmului ei, de nebanuit in filmele de pina acum. Nominalizarea sa la Globul de Aur si Oscarul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal este pe deplin meritata, pentru ca interpreta reuseste sa redea excelent fiecare nota distinctiva a unui personaj extrem de complex: istetimea si taria de caracter, orgoliul si spiritul dreptatii, atasamentul fata de familie si forta pasiunii.

Un critic de film ob