- Editorial - nr. 32 / 16 Februarie, 2006 Vecinii de tara, indiferent ca s-au numit rusi, unguri, ucraineni, bulgari sau sarbi au facut (din momentul instalarii lor in spatiul tracic si apoi dacic, secolele V-IX) eforturi disperate pentru a curata terenul de urmele stramosilor nostri. Faurind state pe pamant tracic, ei nu s-au multumit doar cu un loc sub soare, ci, din contra, au actionat pentru distrugerea, fie prin asimilare, fie prin exterminare a urmasilor stramosilor nostri (asa cum se mai intampla chiar azi prin unele locuri prin secuime), care intre timp au evoluat odata cu daco-romanii, unii in vlahi (Valea Timocului, in Iugoslavia), altii in aromani, meglenoromani sau istroromani, toti asezati pe spatii extinse in Peninsula Balcanica pana in nordul Greciei (Tesalia, Macedonia) sau Albania. Desi la ora actuala situatia acestor grupuri etnice fratesti este precara, posibilitati palide de revigorare a lor ar exista, cu o singura conditie, ca toate tarile enumerate mai sus sa adopte o politica in domeniul minoritatilor similara cu cea a Romaniei. Calatorind prin aceste zone traiesti si mari satisfactii (dar si deziluzii) cand mai intalnesti bastinasi, mai ales batrani, cu care te poti intelege romaneste. Daca romanii din sudul Dunarii au ramas ca o amintire, asaltul strainilor s-a dat pentru distrugerea nucleului dacic, evoluat desigur in daco-romani si romani, iar protagonistii acestor incercari au fost si sunt ungurii in vest, si rusii in est. Cei mai agresivi au fost (si sunt) fara indoiala ungurii, care, cu o tenacitate de fier n-au incetat nici o clipa, pret de patru secole (X-XIII), sa penetreze Ardealul pana in zona pe care azi o numesc Tinutul Secuiesc. Desi cu mare greu au reusit sa puna stapanire pe teritoriul acestuia, ei n-au reusit sa ingenuncheze sufletul romanului si nici sa-l opreasca din sporul sau natural. Ungaria si Transilvania, asa cum