Deci: chestia e că butonînd eu la taste m-am gîndit că, între atîtea probleme de politică domestică şi debate-uri care confuzează opinia publică, ca editor (cu accent pe i, please) al unei reviste care hostuieşte issues culturale, ar trebui să dedic un număr limbii... ăăăă... române. Băi, adică io m-am gîndit serios, că adevăru e că se scrie şi se vorbeşte nashpa, domne, nu-i vezi şi p-ăştia de la televizor, cu vedete, cu alea-alea, să trăiţi dom' Gigi, de unde să mai ştie poporu cum e corect dacă nici intelectualii ăia de apar la ştiri nu prea mai face diferenţa. Tema care am ales-o este, deci, "ce se întîmplă cu limba română" care o vorbim toţi şi care este un tezaur transmis din generaţie în generaţie de la strămoşii noştrii de origine latină romanii şi pe care marii scriitori ai neamului nostru au transpus-o în opere nemuritoare, care nouă ne-au fermecat copilăria şi adolescenţa care este. Am avut decît puţin timp la dispoziţie pentru a realiza acest număr al revistei, din cauza unor probleme de timing pe care, ca şi redactor, a trebuit să le soluţionez. Dar, ca şi abordare, am solicitat by mail nişte interviuri unor colaboratori pe care i-am contactat pe mobil ca să-mi dea OK-ul şi nişte articole unor persoane care

. au făcut studiile afară. N-aş vrea să concluzionez în nici un fel asupra content-ului acestei dezbateri, căci cititorii vor lectura articolele şi îşi vor forma singuri o părere. E groasă, fraţilor! Dacă pînă şi fotbaliştii intră din cînd în cînd în silenzio stampa, înseamnă că nici ei nu mai au nimic de spus. Mă rog, adică în fine, deci am downloadat de pe net nişte kestii mai fitzoase :) şi m-am uitat la un film unde what's up? era tradus prin ce-i sus?, am demarat apoi un search pe situl CNA ( www.cna.ro) unde e o monitorizare detaliată a televiziunilor şi radiourilor din mass-media şi, funcţie de exemplele găsite, m-am gîndit dacă aces