"Se spune despre artişti că umblă cu capul în nori, că artistul vrea să-l vadă mereu pe Dumnezeu" - Irina Moscu, 12 ani. Am aflat acest lucru vizitînd expoziţia pictorului şi profesorului de desen Dorel Zaica intitulată provocator "Copilul între diavol şi Dumnezeu", expoziţie deschisă săptămîna trecută la Institutul Cultural Român .
Într-o frază, Dorel Zaica a pus în scenă o serie de tablouri realizate de elevii săi, tablouri în care privirea ingenuă a copiilor recompune imagini specifice spaţiului creştin-ortodox: Sfînta Treime, Sfînta Fecioară, Chipuri ale Domnului Iisus Hristos, Sfinţii pustnici, Sfîntul Simeon Stîlpnicul, Hristos ostaş, Punerea în mormînt, Izgonirea din Paradis... Din imaginaţia copiilor, chipurile sfinţilor au sărit imprimîndu-se pe materii variate. Întîlnim desene în cretă colorată pe tablă, desene în tuş cu foiţă de aur, pictură în plastilină, tempera sau catifea, discursul plastic fiind întotdeauna dublat de unul literar. Vizitatorul expoziţiei trăieşte pe viu felul în care se oglindesc tablourile în texte şi viceversa. De vreo treizeci de ani Dorel Zaica militează pentru "literatura infantilă", iar textele expuse pe pereţii ICR-ului pot fi ordonate în mai multe "capitole":
Sfinţii: "Sfîntul Gheorghe l-a omorît pe balaur că balaurul a început primul şi l-a băgat pe sfînt în legitimă apărare" - Felix Roncea, 12 ani; "Aura sfinţilor arată afară aurul dinăuntrul lor" - Bogdan Topîrceanu, 11 ani. Călugării: "Sportivii trăiesc mai puţin decît călugării că sportivii mănîncă mult în fiecare zi şi carnea le dezorientează viaţa" - Alina Zane, 8 ani. Biserica: "Unii oameni aprind lumînări la biserică pentru aceia care trebuie să fie povestiţi" - Teodor Zaica, 7 ani. Rugăciunea: "Ne rugăm cu palmele lipite pentru că ele dacă stau aşa, sînt ca o săgeată cu aripi de degete care se îndreaptă spre Dumnezeu" - Adrian Ioniţă, 9 ani. Diavolul: "
