Niciodată, dar absolut niciodată în anii din urmă, n-a trecut peste România un moment mai încărcat de aşteptări şi incertitudini decît cel de acum. Nu e zi de la Dumnezeu să nu deschidem ochii de parcă am desface un loz în plic. Pică Guvernul? Vor fi alegeri anticipate? Îl arestează pe Patriciu? Dar pe Năstase? Cum o ieşi raportul de ţară? Intrăm în UE la anul sau ne amînă sine die? Se face fuziunea PNL-PD sau se duce dracului căruţa coaliţiei guvernamentale?

E doar o mică parte din întrebările ale căror răspunsuri umplu cu nuanţe şi păreri atît ecranul televizorului, cînd încep talk-show-urile, cît şi sufrageriile milioanelor de români mai mult sau mai puţin pasionaţi de politică. În România zilelor noastre nu trebuie să fii specialist pentru a paria la partidele de box dintre instituţii şi nici nu-ţi trebuie cine ştie ce cunoştinţe ca să fii suporterul sau opozantul vreunuia dintre cei care participă la cursa cu obstacole de pe culoarele Parchetului. Cînd se pune de-o bătaie Senat vs DNA, lucrurile sînt clare: nici dacă s-ar preschimba în îngeri, n-ar reuşi aleşii din Camera superioară a Parlamentului să adune un val de simpatie măcar de dimensiunea celui făcut de o monedă aruncată într-un lighean cu apă! Aici e totul clar. Dacă s-ar putea, milioane de români ar mătura cu parlamentarii piaţa publică în fiecare dimineaţă.

Nuanţele şi discuţiile apar cînd se pune problema "băieţi buni" vs "băieţi răi". Unii îl iubesc pe Năstase.Alţii, pe Băsescu. Patriciu vede o tribună cu suporteri şi una din care zboară pietre. La fel şi Tăriceanu (prins între adulaţia unora dintre cei care îi spun să meargă înainte şi opoziţia celor care l-ar vrea scos pe tuşă, el ar trebui să reuşească să fie şi prim-ministru, ceea ce nu e cazul!). E un vacarm înfiorător, cum n-a trăit niciodată România.

Şi totuşi, peste toată hărmălaia, vorba poetului, trece-n zbor un fluture