Odată transpuse în Arhitectură, regulile schizoide ale unei societăţi dereglate devin Repere durabile ce remodelează valorile comunităţii. De aici imensa responsabilitate a celor ce o practică.
Am făcut următoarele constatări:
1) De 15 ani ţara este năpădită de construcţii hidoase, diforme, sfidări ale bunului-simţ. În acelaşi timp, se demolează sau ciuntesc case valoroase pentru a face loc unor caricaturi.
Manelele arhitecturale au invadat oraşele. Teo Show e pe stradă, Minune, Salam, Cătă Arabu', Costi, Guţă, Minodora şi toţi băieţii de cartier sînt deja bine instalaţi în fundaţii de beton. Ciao Darwin!
Nu-ţi plac, dar nu poţi să închizi programul, îl vei contempla tot restul vieţii pentru că, teoretic, nici unul dintre noi nu va apuca dispariţia monştrilor. Cîtă dinamită şi cine să o pună?
2) Marea majoritate a acestor producţii necesită un arhitect, fie că proiectează, ştampilează, verifică, aprobă sau avizează proiectul. Construcţiile de dimensiuni importante sînt, invariabil, proiectate de arhitecţi. Legislaţia în domeniu este elaborată de arhitecţi.
3) Construcţiile decente apărute în acelaşi interval de timp (15 ani) se pot număra pe degete. După cum se exprimă cu indulgenţă dl arh. Bruno Andreşoiu, la o mie de case urîte se construieşte şi una frumoasă.
În mod ciudat, nimeni nu arată cu degetul Vinovatul care poluează oraşele cu reziduuri pe care sîntem siliţi să le inhalăm pe ochi. Poate faimosul handicap vizual al Dreptăţii îl protejează în acest caz pe Răufăcător. Asistăm la eterna culpabilizare a medicilor care primesc "şpaga", dar sutele de Ciomu care ciopîrţesc Oraşul îşi văd liniştiţi de PAC-urile lor (Proiect Aut. Constr.). Arhitecţii României contemporane mi se par medicii unui spital din care aproape toţi nou-născuţii ies morţi sau infirmi pe viaţă. Şi totuţi dl arhitect încă este un personaj respectabil în s
