Departe de casa, la marginea portului Constanta, o mana de oameni muncesc din greu sa-si castige existenta. Peste 20 de barbati trudesc zi de zi pentru a pune o paine pe masa copiilor. Iarna a fost grea, iar unii dintre ei au ajuns la capatul rabdarii, pentru ca, spun ei, muncesc in conditii extrem de grele. Directorul societatii care i-a angajat recunoaste ca exista unele probleme, dar promite ca se vor rezolva pana la inceputul verii. Am descoperit pontonul fluvial 57 in dana 89 a portului Constanta dupa ce am trecut de trei bariere, unde am fost nevoiti sa ne legitimam. Conditii de securitate stricte, dar necesare si necombatute de nimeni. Drumul este acoperit de minereu de fier, de la navele care opereaza in zona, iar ceva mai departe stau aliniate cateva tiruri pline cu fier vechi, care asteapta sa fie descarcate. Greu de depistat pentru cel ce viziteaza pentru prima data zona, pontonul sta la marginea apei, ridicat pe cativa stabilopozi. "Mergeti inainte pana unde se termina drumul, apoi faceti stanga. Intrebati de Arca lui Noe, o sa gasiti negresit", ne indeamna un marinar care lucra pe o barja. Doua saptamani pe ponton Oamenii de pe ceea ce numesc ironic "Arca lui Noe" lucreaza pentru Navrom Galati, sucursala Constanta. Obiectul de activitate al firmei este transportul naval, barjele firmei transportand diverse marfuri, cum ar fi minereu, cereale sau laminate, asigurand astfel punctele de lucru pentru Comvex, Minmetal sau alti operatori portuari. Angajatii provin in majoritate din satele din judetul Tulcea sau Constanta. Ei lucreaza in ture de cate 15 zile, programul fiind de 12 ore pe zi. Din echipa fac parte barjisti, salupisti si personal TESA. Pungi in loc de toalete Salariatii spun ca nu au apa curenta, afirmand ca exista un bazin de doua tone, care nu este reconditionat. Ei beneficiaza de un dus, care are apa calda de la o caldarina neautorizata