Recunosc că sună ciudat, dar cred că ar fi bine să existe în fiecare oraş din lumea aceasta un spital pentru oameni sănătoşi, cu medici care să consulte oameni ce plesnesc de sănătătate. Celor care ar trece pragul unui asemenea centru medical ar fi bine să li se recomande drept cură de sănătate sufletească o scurtă vizită la un spital pentru oameni bolnavi. Cel puţin câte una pe an, poate chiar două.

Priviţi cu atenţia faţa unui om sănătos care parcurge coridoarele pline de bolvani ale unui spital aglomerat şi veţi înţelege ce e cu ideea aceasta bizară. Staţi de vorbă cu el şi vă veţi lămuri. Spitalul este, prin excelenţă, locul unde omul înţelege cât poate fi de vulnerabil şi de neputincios. Este spaţiul care îi înmoaie mândria genunchilor

şi-i încovoaie semeţia. Universul sigur, aparent invulnerabil, al unui om sănătos, cu un trai cel puţin decent, se clatină zdravăn în faţa unei privelişti cu mulţimi de bolnavi aşteptând neliniştiţi o veste bună de la oamenii în halate albe. Ca să nu mai vorbesc de secţiile unde ajung nefericiţii cu boli grave. Cel puţin pentru o vreme, siguranţa sănătosului se clatină iar lumea atât de minunată în care el părea să stăpânească orice situaţie devine neprietnoasă, chiar ostilă. Este un bun prilej de meditaţie, ocazia potrivită pentru o evaluare mai puţin subiectivă a rolului, rostului şi posibilităţilor omului în această lume. Este, dacă vreţi, un vaccin care îl poate feri pe omul sănătos de multe boli, sufleteşti, mult mai grave decât ale celor ce-şi poartă neputinţele pe paturi de spital.

Recunosc că sună ciudat, dar cred că ar fi bine să existe în fiecare oraş din lumea aceasta un spital pentru oameni sănătoşi, cu medici care să consulte oameni ce plesnesc de sănătătate. Celor care ar trece pragul unui asemenea centru medical ar fi bine să li se recomande drept cură de sănătate sufletească o scurtă vizită la