Revin cu o notă de subsol la caricaturile din ziarul danez atît de popular în lumea arabă. Un desen (la fel de stîngaci ca restul) îl arăta pe Profetul Mohamed într-o prea puţin clericală stare de agitaţie. Primea, la uşa raiului, un şir de drept-credincioşi, ce pluteau binedispuşi pentru că-şi îndepliniseră misiunea de pe Pămînt. Centurile cu explozibili lămureau şi caracterul misiunii. Numai că Profetul era îngrijorat: "Mai uşor, zicea el, nu mai avem fecioare!". Grav lucru! Potrivit Coranului, fecioarele sînt principala răsplată pentru musulmanii ce binemerită un loc în paradis. Să-ţi iei viaţa alături de necredincioşi, să te laşi găurit de cuie ruginite şi pilitură de fier, pentru ca, în final, huriile să absenteze, iată o încălcare de contract! Pentru creştini, care au un număr uriaş de bancuri cu Dumnezeu şi Sfîntul Petru, asta n-ar părea o blasfemie majoră. Islamul este însă de altă părere, de unde şi periculoasa popularitate a modestului caricaturist. (Glorie parafată şi de reţeaua franţuzească Carrefour, care s-a debarasat bărbăteşte, peste noapte, de toate produsele daneze.) Dar nu despre asta vreau să scriu.

În august 1997, cînd omenirea lăcrima pentru Lady Di şi egipteanul ei iubit, revista americană Harper's Bazaar făcea cronica unei premiere - filmul Shaheed (Luptătorii), în regia lui Dan Setton. Un documentar despre atentatorii sinucigaşi. Harper's reproducea şi un dialog din film, interviul luat palestinianului Rashid Sakher, un membru al Jihadului Islamic care nu apucase să execute crima comandată. Poliţia israeliană îl arestase în 1996, chiar înainte de a se arunca în aer împreună cu civilii dintr-un autobuz. Desenul din Jyllands-Posten mi-a adus aminte nu atît de film (nici nu l-am văzut), cît de acest dialog halucinant. Am căutat revista, iată un extras:

"SETTON: Cum ai fost recrutat de Jihadul Islamic? Ce ţi-au spus? SAKHER: Mi-au