SAMBATA, 11 februarie, s-a desfăşurat la Londra o manifestaţie a musulmanilor împotriva caricaturilor care îl înfăţişau pe Profetul Mahomed ca pe o căpetenie teroristă. Organizatorii au declarat BBC-ului că, în Trafalgar Square, au fost prezenţi aproximativ 30.000 de persoane, gata să demonstreze atitudinea musulmanilor moderaţi faţă de publicarea de către ziarul danez, devenit celebru, a caricaturilor considerate insultătoare. Organizatorii (Consiliul britanic al musulmanilor, Asociaţia musulmană din Marea Britanie şi unele organizaţii creştine, sprijinite de primarul Londrei) au vrut să se disocieze de "minoritatea extremistă". Iniţiatorii acestei manifestaţii susţineau că "avem dreptul să fim mînioşi, dar mînia trebuie să ţină seama de prevederile legii şi trebuie să respectăm drepturile celorlalţi". Mai frumos decît în vise, dar problema e că puterea mobilizatoare a chemărilor la moderaţie e tot atît de searbădă, pe cît e mesajul de moderat, în timp ce discursurile celor care vor un Califat arab condus de Sharia, condamnarea la moarte a ziaristului danez (cel olandez - Theo Van Gogh - a fost executat fără condamnare publică) şi alte obiective sinistre sînt mobilizatoare: cînd mînia se leagă direct de moarte, sporesc şansele de cîştigare a maselor. Pentru politicieni, dar şi pentru politologi, problema atitudinii faţă de musulmani capătă caracter de urgenţă: Orientul Apropiat şi cel Mijlociu sînt focare de conflicte mai mult sau mai puţin manifeste, iar prezenţa în număr semnificativ a unei populaţii musulmane în ţările industrializate din Europa anulează formalităţile pentru importul de violenţă.

Mişcările migratorii recente, începute în anii '60, au adus 379 de milioane de oameni în Europa celor 15, aproximativ 15 milioane din ţările cu cultură islamică în special din Magreb, Turcia şi subcontinentul indian. Ani de zile ţările europene au crezut că mod