Pentru cine nu-l cunoaşte încă, am să fac prezentările. Dl Tomasi e numele "european" al lui Costi Ioniţă, compozitor de manele şi, în timpul liber, agent provocator pentru juriul Euroviziunii. Săptămîna trecută, Costi s-a înfăşurat în mantia lui Umberto şi a trecut de preselecţie incognito cu patru melodii, judecate ca bune de acelaşi juriu care a dat jos manelele din trenul cu muzica de export. "Huo, la nunţi şi botezuri, nu la Eurovision!" - cam asta e versiunea neprelucrată a reacţiei culte faţă de ideea de a ne da mari în Europa cu manelele.

E nedrept. Manelele sînt în mod sincer şi fără echivoc româneşti. Nu pentru că au rădăcini în muzica noastră, ci pentru că au fost adoptate cu o viteză mai mare decît a cooperativizării, în anii '50. Să faci o crimă din faptul că o melodie e populară e mai mult decît ridicol: e o irosire de resurse naţionale. Manelele sînt o industrie care nu produce pe stoc şi are un potenţial uriaş de export. Puneţi-i un cîrlig pe nas lui Marius Ţeicu şi hai să ne încercăm norocul - chiar dacă e norocul prostului!

Ştiţi, desigur, că atunci cînd un infractor e arestat, singura lui şansă de a-şi reduce pedeapsa e să coopereze cu justiţia. Sîntem, ca ţară, în aceeaşi situaţie: Europa ne-a pus lampa în ochi şi ne întreabă de corupţie, stabilitate macro, politici de mai ştiu eu ce fel, păcatele mele! Păi, dacă tot am început să fim sinceri şi să-i chemăm pe DIP şi Năstase la baia publică, hai să mergem pînă la capăt şi să dăm şi manelele pe faţă! "Da, domnilor occidentali, asta e muzica noastră, o cîntă tot românul în maşină, la muncă, la mare şi la munte! Fiţi pregătiţi pentru ea şi cumpăraţi un CD, dacă vreţi să investiţi aici - că asta o să vă pună la difuzor muncitorii pe şantier!" E un discurs publicitar încropit, sînt convins că o agenţie serioasă va găsi vorbe mai bune şi motive mai multe pentru aşa o achiziţie.

Dar n