In 1991, un tanar englez, proaspat licentiat in filozofie, a dat bulevardele Londrei pe caldaramul Bucurestiului. Nu stia prea multe despre Romania - "cateva detalii care tin de cultura generala" - dar oportunitatile de afaceri de aici l-au prins in mreje si plaiurile mioritice i-au devenit casa.
Filozoful din povestea noastra este Philip Cox, directorul comercial al Cramelor Recas. Cand a venit aici, tara i s-a parut foarte frumoasa, dar putin trista. L-a surprins in mod placut ospitalitatea localnicilor, flexibilitatea si dorinta acestora de a progresa. "Era o diferenta fata de tara mea de bastina, unde totul este destul de static si oamenii sunt mai conservatori", ne-a spus Cox. De atunci lucrurile au evoluat in bine, tara s-a dezvoltat, dar, din pacate, pe masura ce au devenit constienti de competitivitatea din jur, romanii si-au mai pierdut putin din caldura pe care a sesizat-o la inceput, considera el.
FAMILIARIZAREA. La inceput i-a fost foarte greu sa se adapteze: oameni necunoscuti, diferente culturale si de mentalitate, o limba straina. Dar a avut noroc de prieteni buni care i-au fost alaturi sfatuindu-l inclusiv in deciziile pe care a trebuit sa le ia in afaceri. A inceput sa descifreze tainele limbii romane pe care a ajuns sa o cunoasca "intr-o oarecare masura". "Nu pot spune ca o stiu perfect, dar ma descurc bine", recunoaste el. A prins si gustul bucatelor traditionale - "exceptionale, dar destul de greu de gasit in comert si restaurante din pacate". Salata de vinete, ciorbele mioritice si mamaliguta preparata in diverse moduri ii rasfata cel mai tare papilele gustative. Udate cu vin, normal. Insa cand vine vorba de bucataria preferata, Cox recunoaste ca opteaza pentru cea cu specific italienesc.
ACASA. Ramane definitiv in Romania? Inca nu stie, dar cu siguranta nu va pleca in urmatorii 10 ani. Si-a luat o casa in Bucuresti si o alta in
