Anul acesta, la 22 aprilie, ora 9:40, se vor implini douazeci de ani de la moartea lui Mircea Eliade. Anul acesta, la 22 aprilie, ora 9:40, se vor implini douazeci de ani de la moartea lui Mircea Eliade. La 13 martie 2007 vom aniversa un veac de la nasterea celui care ne-a daruit Maitreyi si Istoria credintelor si ideilor religioase, Huliganii si Mitul eternei intoarceri, Noaptea de Sanziene, Sacrul si profanul, Nostalgia originilor, Mitul androginului si atatea alte probe de enciclopedism, simtire artistica, traire a magicului si meditatie mistico-religioasa.

Printr-o stranie, trista, inconfortabila coincidenta, in vreme ce la noi se fac planuri de comemorare, in lumea academica americana se fac auzite tot mai staruitor voci care cer sa fie schimbat numele de "Mircea Eliade" acordat la 15 mai 1985 Catedrei de Istoria Religiilor de la "Divinity School" - Universitatea din Chicago, pe motivul legaturilor tanarului Eliade cu Miscarea legionara, cu Nae Ionescu, C.Z. Codreanu, I. Mota s.a.m.d. Este vorba de un dosar care face perfect pereche cu doua celebre cazuri de colaborare cu hitlerismul - Martin Heidegger si Ernst Jünger - prin care un reductionism feroce, o decontextualizare flagranta si o vointa vindicativa coplesitoare condamna fara drept de apel, altereaza irepresibil si reteaza in final orice valoare filosofica si artistica in numele unor accidente biografice strict circumstantil istoric si politic. Destine si opere de anvergura mondiala sunt pur si simplu ghilotinate in posteritate, in temeiul unor acuzatii infinit discutabile si, oricum, la limita, insolubile, in absenta nuantarilor si circumstantelor atenuante.

Pentru a reveni la Eliade, e de ajuns sa ne gandim la cartile semnate in 1993 de Daniel Dubuisson (Mitologii ale secolului XX. Dumezil, Levi-Strauss, Eliade) si Alexandra Laignel-Lavastine (Cioran, Eliade, Ionesco. Uitarea fascism