Parintele Daniel, un calugar care, printr-o intâmplare, a ajuns in vârf de munte, cu speranta ca acolo nimeni nu-i va tulbura linistea monahala, a ajuns sa se confrunte cu situatii la care nici nu se astepta. In timp s-a acomodat, oamenii il accepta si el, la rându-i, le indruma pasii, atât cât poate si, pentru ca s-a ivit ocazia, e si meteorolog, salvamontist, bucatar si confident. Nimic insa nu-l mai sperie asa cum s-a intâmplat la inceput si lucrurile curg de la sine, multimea il cauta, il admira si ii respecta povetele. Sutele de credinciosi ce ii trec pragul saptamânal ii dau putere si, o data cu ei, parintele spune ca s-a maturizat si daca in fiecare zi ar fi lume asa cum se intâmpla in sezonul de iarna, când mai jos putin e discoteca si oamenii petrec pe pârtie, „mi-as lua lumea si as pleca“. „Aruncat“ in multime Este a saptea iarna pe care parintele Daniel o trece in vârful Muntelui Straja, la cota 1.500. Ideea pastoririi schitului din Straja a fost pentru parinte o adevarata provocare, având in vedere ca, de regula, manastirile sunt izolate, iar aceasta se afla chiar in statiunea montana, unde mii de oameni petrec zilnic. Nascut in Humulestii lui Creanga, parintele Daniel povesteste ca la inceput s-a speriat de multimea din Straja, dar cu timpul s-a obisnuit, iar acum nu ar mai pleca de aici. „Am venit de la Arad, dintr-o manastire mare, si am fost aruncat aici in multime. La inceput am fost speriat de atâtia oameni si a fost foarte greu, pentru ca de obicei manastirile sunt mai izolate, iar oamenii care se indreapta spre ele vor liniste. A fost nevoie chiar sa renunt la niste ajutoare, pentru ca ii certau pe turistii care faceau galagie in preajma schitului“, a povestit parintele Daniel. In plus, parintele spune ca s-a temut chiar si de faptul ca va sluji la un schit construit de un om de afaceri, iar „oamenii de afaceri au pretentii“. „La inceput nu l-am c