Numele lui este Biro Istvan, are 19 ani şi este student la Universitatea “Petru Maior” secţia Management din Târgu Mureş. Când avea doar doi ani jumate fiind în atelierul de tâmplărie al tatălui său într-un moment de neatenţie, circula i-a tăiat antebraţul stâng. De atunci, până în 2003 nimeni nu le-a spus părinţilor că acest adolescent ar fi avut dreptul la o îndemnizaţie de invaliditate, aşa că doar în anul 2004 Comisia de stabilire a handicapului i-a acordat gradul II, pentru ca anul trecut să fie anunţat că aceeaşi comisie a decis că tânătul nu mai prezintă nici un fel de dizabilitate. Tânărul frumos, inteligent şi sensibil nu se plânge, nu cere nimic: "Nu sunt timid, doar că nu-mi place să vorbesc prea mult!" Dar faptele vorbesc pentru el. A, nu aveţi de unde să-l cunoaşteţi, pentru că este mult prea tânăr, mult prea modest, mult prea talentat, mult prea ocolit de bani şi mult prea necăjit. Face parte din acea categorie de tineri care luptă cu toate puterile lor pentru a putea demonstra unei societăţi injuste şi înguste ca mentalitate că dizabilităţile fizice nu înseamnă o lipsă totală a abilităţilor. Că atunci când vrei să faci sport de performanţă nu te poate împiedica nimic, nici măcar lipsa echipamentului, nici nepăsarea celor din jur, nici măcar comisia medicală care îţi retrage gradul de invaliditate în care eşti încadrat. Că atunci când eşti tânăr şi şti ce vrei, poţi realiza totul, împotriva prejudecăţilor celor care te consideră "altfel."

Miercurea Nirajului

ne dă campionii

Biro Istvan vrea să participe la Paraolimpiada de la Beijing China în 2008, ca reprezentant al echipei României la biciclism. Acum se antrenează acasă la el, în Miercurea Nirajului, cu Novak Eduard din aceeaşi localitate, care, acum doi ani, la Paraolimpiada de la Atena a ocupat locul III la acest sport. Rezultatul obţinut de antrenor îl motivează atât de mult