Cum s-au iubit mama cu tata, ca pasarile din cer.
"Parasca, stii ca pe 24 Faurar se marita pasarile?", m-a intrebat tata intr-o seara de iarna, zambindu-mi intr-un fel anumit, ca atunci cand il napadeau amintirile: imagini minunate, de pe vremea cand era foarte tanar si Cineva de Sus ii trasa drumul vietii, presarandu-l cu semne. Si semnele nu sunt oferite oricui, ci numai acelora ce le pot intelege si respecta.
Tocmai trecuse Dealu, batand Calea Magarului, adica venind in Maramures de ginere. Si a fost mare uimire insuratul sau "Peste Deal", pentru ca nu era un om oarecare, ci Aurelu lu Indreiu Diacului din Danesti, om intre oameni, cu stare buna. Pe langa aceasta, era si frumos, inalt, destept, si fetele umblau dupa el funie. Pe sate, in vremea aceea, se insurau numai cei cu hibe: gujditii (cocosatii), schiopii, ciungii, ochiorbusii (cu strabism), heticosii (bolnavi de plamani), prostalaii si coldusii. Or, el era un daruit de Dumnezeu.
Ca sa mearga intr-o seara la draguta lui, batea cu piciorul cei vreo cincizeci de kilometri, strabatand muntele Gutai pe scurtaturi. Ajuns in satul Mara, drumul devenea drept, insa dura mai mult decat traversarea Gutaiului, pentru ca ii atineau calea sase-sapte fete frumoase, imbiindu-l sa intre in casa, la placinte fierbinti. El stia insa ca trebuie sa ajunga la mandra cea cu ochi albastri, stralucitori, pe care o cunoscuse in vis si-apoi o vazuse aievea, de sarbatoarea Santamariei, la Manastirea din Sisesti. Era imbracata in port popular si purta pe cap o coronita de flori de camp. Camasa alba, parul blond impletit in doua cozi grele si coroana de flori o faceau sa semene cu un inger. Asa o aleasa nu era de lasat si feciorul cel mandru tinea drumul drept.
Nunta in cer
"Cum se marita pasarile?", am raspuns intr-un tarziu la intrebare. "In primavara, dupa ce am vinit io aici de gine
