Minuni s-au petrecut si se petrec mereu in jurul nostru, dar pentru ca praful rutinei ni se aseaza in fiecare zi, putin cate putin, pe ochii mintii, nu reusim sa le mai vedem.
Nici sa le apreciem la adevarata lor valoare: o raza de soare venind sa ne incalzeasca la timp trupul infrigurat, trilul privighetorii intr-un binecuvantat ceas de tihna al amurgului, pasnicele explozii de culoare si de parfum ale florilor, cerul deopotriva de inalt si adanc, impodobit cu constelatii stralucitoare, sau numai bucuria simpla ca acei pe care ii iubim sunt sanatosi si ii avem aproape... Dar, pentru ca toate acestea si inca multe altele fac deja parte din cotidian si nu mai avem nici ochi, nici timp si nici rabdare pentru a le privi si intelege, Dumnezeu, in marea Sa bunatate, infaptuieste si alte miracole, cu adevarat tulburatoare, dand veste despre puterea si maretia Lui. Cateva astfel de minuni s-au petrecut la biserica ce poarta hramul "Sfantul Antonie cel Mare", de pe Aleea Valea Boteni, din cartierul bucurestean Drumul Taberei.
Crucea din cumpana noptii
"N-am cum sa uit ziua aceea de 5 iunie 1997. Era o splendida dimineata de duminica, scaldata intr-un soare generos, ridicat pe un cer limpede si senin, pe care nu se banuia nici macar o parere de nor. Am considerat ca si acesta este un semn ca Dumnezeu aprobase planul meu care unora li se paruse cumva deplasat: sa fac o Sfanta Slujba in aer liber, chiar pe locul unde se va inalta viitoarea biserica. N-am pus afise, n-am dat sfoara-n tara, n-am chemat pe nimeni. Slujeam, pur si simplu, in plin maidan, pe un fel de scena improvizata din cateva scanduri aduse de-acasa. Iar daca la prima ora eram doar eu si cantaretul bisericesc, la sfarsitul Liturghiei, am constatat ca in jurul nostru se adunasera si participasera cu evlavie, la o slujba poate mai putin obisnuita, cel putin 25 de persoane. Cine cr
