Unde se termina PR-ul legal si de unde incepe publicitatea mascata a fost tema unei dezbateri care a avut loc saptamana trecuta la Casa ONU. PR-istii au acuzat legile, mass-media si CNA ca prin restrictiile impuse denatureaza informatia. Cei de la CNA spun ca nu legislatia e de vina in aceasta speta si ca, din partea lor, e verde la precizarea denumirii companiei in materialele informative.
Mai ramane ca PR-istii sa convinga mass-media prin mijloacele specifice de persuasiune.
Principala revendicare a celor care se ocupa de PR este indicarea sursei informatiilor furnizate de audiovizual, atunci cand se iau sincroane de la reprezentantii diferitelor firme. Reprezentanti ai companiilor, ai mass-mediei, ai Parlamentului si ai Consiliului National al Audiovizualului au incercat sa cada de acord asupra acestui subiect foarte sensibil.
Gilda Lazar, Corporate Affaires Manager JTI, a sustinut ca prin restrictiile legislatiei audiovizuale de a se preciza denumirea companiei, dreptul publicului de a fi corect informat este afectat intrucat acesta nu poate cunoaste sursa informatiei si, in consecinta, nu poate aprecia corect informatia respectiva.
Dragos Dehelean, presedinte executiv al Asociatiei de comunicare Ethos, a facut referiri la stirile in care s-au luat sincroane de la diferite persoane, fara a se preciza denumirea companiei pe care o reprezinta, ci doar o titulatura generica precum „director societate comerciala", „reprezentant producator tigari ieftine" si alte exemple de acest gen.
Potrivit acestuia, informatia transmisa publicului este viciata atata vreme cat sursa nu e identificabila, deoarece valoarea informatiei este apreciata si in functie de sursa din care provine.
Atunci cand o informatie de PR este umflata peste limita interesului public fata de aceasta informatie, ea devine daunatoare atat in ceea ce pri
