- Politic - nr. 34 / 20 Februarie, 2006 Dupa o recenta emisiune la TV Targu-Mures, un telespectator curios si interesat mi-a adresat rugamintea sa ma refer ceva mai pe larg la cuvantul nationalist. Mai exact ce cred eu prin a fi nationalist azi. In emisiunea amintita (de marti, 14 februarie a.c.), referindu-ma la felul in care eu inteleg nationalismul romanesc, afirmam ca a-ti iubi tara, vatra, locul nasterii, al radacinilor mosilor si stramosilor nostri, nu inseamna a fi impotriva cuiva. A fi nationalist roman nu inseamna a fi impotriva maghiarilor cinstiti, corecti, loiali, care respecta Constitutia si legile tarii. Ca fost (si actual!) peunerist, aparator al ideii nationale, eu nu ma voi afla, nu ma voi aseza, niciodata, in aceeasi banca cu Verestoy Attila, cu Márko Bela, cu Frunda György, cu Szasz Jenö, cu Raduly Robert… Ca ziarist, ca intelectual roman, am ce am cu capetele infierbantate din UDMR, care, din 1999 incoace, fac atata rau, atat romanilor, cat si maghiarilor din acest prea mult incercat Ardeal. Am ce am cu hotii, cu parvenitii, cu smecherii, cu profitorii de dupa lovitura de stat din decembrie 1989, cu noua ciocoime, cu actualii Dinu Paturica, de o lacomie cutremuratoare, indiferent ca sunt romani sau maghiari. Coruptii si spoliatorii avutiei unui popor intreg, dupa decembrie '89, nu au nationalitate. Nu se spune ca "toti hotii sunt verisori"? Am mai spus-o si cu alte prilejuri ca, in Romania de azi, Ion nu o duce mai bine ca János, pensionarul Petre nu-i deloc mai fericit decat Peter, ca in gradina lui Laszlo nu creste porumbul cu un singur stiulete, iar in cea a lui Vasile, cu 10, ca in lanul de grau al lui Gheorghe spicul nu are 100 de boabe, iar in al lui György doar 20! Toti o duc greu, de la o zi la alta, pe toti la fel ii apasa grijile si poverile. Ca om de centru-stanga, ca ziarist, ca scriitor roman si ca om, cu formatie umanista, inainte