Confesiunile unui mare romancier, legate de alchimia prin care se naste o opera literara
"Locul unde s-a nascut si a copilarit ramane foarte important pentru un scriitor"
Urziceni - centrul universului
- Sunteti considerat unul din "sudistii" de seama ai literelor romane, alaturi de Caragiale, Arghezi, Stefan Banulescu. Faptul ca v-ati nascut si ati copilarit la Urziceni a contribuit la parcursul dvs. ulterior?
- Am mai spus si in cele doua volume de Memorii din cand in cand, ca nasterea intr-un oras mic e determinanta pentru destinul meu de scriitor. Urziceniul cu locuitorii si intamplarile lui a fost pentru mine, pana la 10-11 ani, centrul universului, cel mai important loc din lume, si m-am raportat apoi mereu la el. Pe o harta afectiva, continua sa existe casa natala de chirpici, cinematograful Tomescu, unde am vazut primele filme mute, cafeneaua lui nea Luca, unde am invatat sa joc biliard cu tanarul acordeonist Basacu si, mai ales, locul preferat de intalnire al urzicenenilor, numit La Monument...
- Despre ce monument e vorba?
- Ridicat in cinstea eroilor din primul razboi, era un soclu de ciment, pe care trona un vultur de bronz cu aripile desfacute, si caruia i se punea in plisc, la sarbatori, un bec vopsit tricolor. La Monument a avut loc o intamplare de care imi amintesc si acum, dupa mai bine de sapte decenii. Intr-o zi de vara fierbinte si prafoasa, cum sunt verile in Baragan, a venit in oras un circar, un iluzionist care anuntase prin afise lipite pe obloanele pravaliilor ca intr-o duminica, la o anumita ora, Napoleon Bonaparte in persoana se va arata in Urziceni, La Monument. Si, intr-adevar - tin minte ca era o zi insorita si o multime de oameni se stransese in centru sa vada minunea -, Napoleon a aparut venind dinspre strada principala, cu tricornul pe cap, mantaua albastra, cu mana dreapta infipta in
