Ne aflam in pragul sezonului cutremurelor, cum au denumit seismologii perioada de sapte ani care va incepe in luna aprilie 2006. Am mai fost zdruncinati pina acum, dar, de data asta, specialistii in fizica pamintului spun ca asteapta ceva mai mare. Acesta a fost motivul pentru care guvernarea trecuta a incercat sa impuna asigurarea locuintelor tuturor romanilor proprietari de imobile. La urma urmei, ne pregateam - atunci, ca si acum - sa intram intr-o structura de tari civilizate, unde asigurarea bunurilor e la fel de obisnuita precum spalatul pe dinti la noi. Insa aceasta obligatie s-a ofilit intre timp, din mai multe motive: suma preconizata drept despagubire in caz de Doamne-fereste! nu depasea 400 de milioane de lei vechi - insuficienta in comparatie cu actualele preturi de pe piata imobiliara. Apoi, la fel de important e si interesul romanilor: mai degraba o pasta de dinti decit o asigurare pe casa - mentalitate cauzata de vintul naprasnic care bate prin majoritatea buzunarelor. Romania e recunoscuta ca avind un venit mediu lunar net foarte mic in Europa: 200 de euro pe cap de locuitor. De aceea, o asigurare la Doamne-Doamne prin rugaciuni ramine mai la indemina decit una la o firma specializata.

Insa piata asigurarilor nu se refera doar la bunuri mobile sau fixe. Principala grija a romanilor este sanatatea. Dar, in Romania, sanatatea costa scump, iar procentele retinute din salarii si virate caselor de asigurari de profil nu mai sint suficiente. Aici, guvernantii s-au contrazis, pentru ca, mai intii, au aruncat vina lipsei de fonduri pe risipa si pe proasta gestionare a resurselor din sistemul ticalosit. Legea privind reforma in domeniul Sanatatii, abia mosita in laboratorul de legi al Guvernului, mentioneaza atit co-plata, ca mod de sustinere a costurilor serviciilor medicale, cit si asigurarile complementare ori suplimentare de sanatate. E ca si cu