Dramaturgul englez Tom Stoppard (Tomas Staussler), celebru in arealul dramaturgiei uni-versale, fiind autorul a numeroase piese de succes, a imaginat si scris un text original, plin de dinamism, readucand in atentia opiniei publice trei personaje candva celebre: Lenin (Ovidiu Crisan), Tristan Tzara (Dragos Pop) - originar din Romania - si James Joyce (Ionut Caras). Toti acestia, alaturi de alte personaje ale epocii din preajma Primului Razboi Mondial, cum ar fi Nadejdea Krupsakaia (Maria Seles), sotia lui Lenin, se intalnesc la Zurich, in biblioteca unui domn Carr (Cornel Raileanu), unde de fapt se desfasoara intreaga actiune a piesei. Spectacolul, pus in scena la Teatrul National din Cluj-Napoca, este de-a dreptul furtunos, secventele se succed neasteptat, astfel ca spectatorii asista, de fapt, la o pagina de istorie in devenire, cu consecinte ulterioare nefaste pentru omenire. Vedem un Lenin incrancenat si dictatorial, un "adevarat" bolsevic; un Tristan Tzara ametit de descoperirea sintagmei "Da-da", elaborand un concept literar denumit, in epoca, dadaism; il vedem pe poetul, nuvelistul si romancierul James Joyce in dispute teoretice aprige cu Tzara. Intr-un cuvant, avem in fata un spectacol plin de surprize si neobisnuit ca tema si mod de a vedea lucrurile, fiind vorba despre anii prerevolutionari dintr-o Europa pe care razboiul o va intoarce pe dos. Sigur, regizoarea Mona Chirila a stiut sa-i imprime piesei dinamismul impus de text, dar oricum ea a realizat, scenic vorbind, o reprezentatie extrem de buna. A fost ajutata si de decorurile semnate de T. Th. Ciupe (ca si de costumele lui Cristian Rusu), inventiile regiei privind folosirea ecranului pentru anumite momente, precum si trecerea de la salon la campul de lupta prin acele perdele de ceata, au servit bine spectacolul. Iar daca i-as recomanda ceva, ca simplu spectator, ar fi eliminarea unor expresii vulga