Încă din toamna anului trecut, băncile oferă dobânzi real-negative (mai mici decât inflaţia) pentru depozitele atrase de la populaţie, ceea ce i-a determinat pe investitori să caute alte Încă din toamna anului trecut, băncile oferă dobânzi real-negative (mai mici decât inflaţia) pentru depozitele atrase de la populaţie, ceea ce i-a determinat pe investitori să caute alte variante pentru plasamentele lor. Practica ultimelor 6 luni a arătat că utilizarea combinată a mai multor tipuri de plasamente a conferit investiţiilor atât un randament net superior, cât şi un grad de risc relativ scăzut. De altfel, această categorie de plasamente pare să fie singura capabilă să acopere atât rata inflaţiei (6,5% în 2006), cât şi impozitul de 16% ce se aplică veniturilor din câştigurile obţinute pe piaţa de capital. Fondurile de investiţii, pe val Bonificaţiile obţinute de pe urma investiţiilor în unităţi de fond acoperă la limită toate costurile date de impozite şi inflaţie, dar investitorul are cel puţin două avantaje: banii sunt investiţi mai departe după calcule precise, iar unitatea de fond se poate retrage în orice moment, cu tot cu bonificaţia aferentă perioadei parcurse de la momentul achiziţiei. Fondurile plasează banii în aşa fel încât maximul de randament, în condiţii de risc maxim (cum sunt acţiunile listate la Bursă) alternează cu minimul de randament în condiţii de risc minim (obligaţiuni municipale). Acestea sunt plasamentele diversificate, care pot da randamente de peste 25% - destul cât să acopere şi inflaţia, şi impozitele. În consecinţă, brokerii şi consultanţii financiari recomandă persoanelor fizice să acţioneze la fel ca şi fondurile de investiţii, adică să-şi investească economiile în mai multe tipuri de plasamente, simultan, pentru ca riscurile şi inerentele costuri să nu ştirbească valoarea portofoliului. Altfel spus, nu căraţi toate ouăle în acelaşi coş.