De la Brâncuşi încoace spiritul naţional a reînviat. Avem un artist care ne reprezintă în lume prin sculpturile sale. Şi este atât de apreciat, încât fiecare iubitor şi colecţionar de artă ar vrea să aibă în colecţia lui personală, sau în muzeul pe care îl vizitează frecvent, una din lucrările lui. Domnişoara Pogany, Sărutul, Pasărea Măiastră, Rugăciune, Cap de Copil, Muza adormită, Prinţesa X sunt doar câteva din ele. Acestea sunt şi lucrările cu care învăţăcelul şi-a depăşit maeştrii. Antoine Mercier şi Auguste Rodin au picat în desuetudine când, în anul 1907, Brâncuşi a plasat sculptura contemporană într-un nou univers. Începând din anul 1913, lucrările sale au fost expuse la Paris, Bucureşti, Londra, München. După 1945 a avut trei expoziţii personale la New York. A participat la alte 57 de expoziţii colective: 23 în Statele Unite, 16 în Franţa, 5 în România şi 13 în Anglia, Canada, Brazilia, Belgia, Olanda, Germania.
Cât costă un Brâncuşi?
La întrebarea aceasta ar trebui să răspundem că nu ştim şi nici nu ne înteresează, pentru că nu este de vânzare. Din păcate răspunsul este tot cu "nu ştim", dar din cu totul alte motive. Revenim obsesiv la perioada comunistă în care, o mână de oameni ai partidului au făcut ce au vrut cu patrimoniul ţării. Aşa s-a întâmplat şi cu Brâncuşi. Legendele urbane spun că patru securişti, cu pretenţii de cunoscători şi protectori ai artelor, răspundeau cu capul de integritatea sculpturilor. Şi pentru că în contractul de muncă nu era scris şi "autenticitatea lucrărilor" au avut grijă să îşi facă treaba bine. Timp de aproape un deceniu, până prin 1990, celebrele case londoneze de licitaţii Cristie's şi Sothesby, dar şi unele la fel de celebre din Paris, evaluau şi vindeau periodic lucrări semnate “Brâncuşi”. Dacă se numeau Pasărea Măiastră sau Domnişoara…, preţul ajungea şi la câteva milioane de dolari. Pentru că în acea pe
