- Sportiv - nr. 35 / 21 Februarie, 2006 LENUTA CATINEANU
Lenuta, al patrulea copil al familiei targumuresene Catineanu, din vecinatatea bisericii de piatra, vine pe lume in 1942. Multi ani ramane o fetita inalta, firava, dar zburdalnica si rasfatata, ca orice mezina. A indragit mult sportul, fiind prezenta la toate meciurile de volei sau handbal de pe terenurile scolilor din vecinatate _ "Unirea", "Comertul" sau "Al. Papiu Ilarian". Publicam cateva impresii ale celei care, mai tarziu, avea sa devina una dintre cele mai importante sportive si campioane de handbal ale orasului, despre drumul parcurs in sportul care era, inca de mica, visul ei.
- Frecventam cursurile Liceului "Unirea", avand ca profesoara de educatie fizica pe Eva Soymosi, aveam 12 ani si am remarcat ca ma urmarea cu mare atentie. La 14 ani m-a recomandat si am fost legitimata la divizionara A de handbal feminin Ilefor. Timp de trei ani, am jucat pe teren mare, in 11, sport care avea sa se transforme, mai tarziu, in handbal in 7.
- Cum ati perceput aceasta trecere?
- A fost un salt mare, pentru ca terenul mare implica si un efort mult mai sporit din partea jucatoarelor, dar, in acelasi timp, ceva mai putin spectacol. Handbalul in 7 ofera si in ziua de astazi o spectaculozitate deosebita, se joaca in foarte mare viteza, se marcheaza multe goluri, iar spectatorii se simt mai aproape de teren…
Din cate stiu, ati fost selectionata in loturile nationale ale Romaniei…
- Da, am fost selectionata la toate cele trei nivele: junioare, tineret si senioare. Tin minte ca, in 1958, in lotul de junioare eram trei muresence, alaturi de mine figurand si Maria Incze si Maria Stef. Timp de 10 ani, am facut deplasari in toate tarile vecine. Imi amintesc un meci al tarii noastre in Germania. Tara gazda conducea cu un gol diferenta, eu am executat, in ultimele minute, o lovitura de la 7 m.,
