A facut cariera in urma cu ani o snoava despre un pictor netalentat, dar ale carui tablouri erau achizitionate pe banda rulanta de Consiliul culturii socialiste, in timp ce lucrarile valoroase ale altora ramaneau in ateliere.
“Norocosul” a explicat simplu stratagema sa. Fie ca picta o pajiste, un rau sau un furnal, in centrul panzei aseza, ca nuca-n perete, o pisica: “Asta capteaza atentia comisiei si ma-ntreaba ce rost are. Le spun ca daca nu le place o acopar cu vopsea si cu asta-s incantati si-mi dau banii”. Presedintele Basescu le ceruse parlamentarilor ca, revotandu-si Satutul, sa-si mai reduca din pretentiile financiare nesatioase si din alte privilegii. Parlamentarii “au scos pisica din tablou”. Nu mai vor pasaport diplomatic pentru neveste, nici sa-si pastreze cand nu mai sunt alesi legitimatia si insemnul, ba au scurtat si termenul in care trebuie sa se pronunte ca un coleg sa fie sau nu retinut, arestat ori perchezitionat, daca savarseste o infractiune.
In schimb, n-au vrut nici in ruptul capului, chiar impotriva unor amendamente ale propriilor partide, sa renunte la trei indemnizatii daca nu mai sunt alesi. Mai cu seama s-au cramponat de obtinerea unei pensii discriminatorii fata de restul populatiei: ei cer ca un parlamentar, chiar daca a detinut doar trei mandate, sa fie asimilat, la pensie, magistratilor a caror viata se confunda cu cariera. Iar partea de pensie a onorabililor care depaseste nivelul rezultat protrivit legii sa fie suportata nu dintr-un fond privat de pensii, la care ar fi trebuit sa cotizeze, ci din bugetul de stat. Ca si pictorul din poanta, (ne)alesii natiei au renuntat la oarece mofturi, dar si-au pastrat ciolanul.
