Sunt parinti care isi trateaza copiii ca pe niste adulti in miniatura, ca de la egal la egal. Ei simt nevoia sa negocieze, sa se justifice in fata copilului pentru decizia luata. Este ca si cum si-ar refuza dreptul la control. Sansele de a se face ascultat de catre copil sunt minime. Copilul simte momentele de ezitare ale parintelui Nevoile copilului nu sunt aceleasi cu ale adultului. Ca adulti, vi se pare corect sa aveti dreptul de a contesta o decizie, dar gresiti dându-i copilului dreptul de a contesta alegerea dumneavoastra. Daca ati decis ca ora 21.00 este ora de culcare a copilului, nu e cazul sa-i cereti parerea, sa ezitati sau sa cedati insistentelor, ci sa-i impuneti decizia luata cu calm si fermitate. O situatie obisnuita in care parintele nu detine controlul este bine cunoscuta: copilul nu merge la culcare pentru ca vrea sa se uite in continuare la desene animate, desi sta de doua ore in fata televizorului. Ar fi o greseala ca parintele sa nu insiste si sa amâne confruntarea pentru mai târziu. Riscati sa va prindeti de bunavoie in capcana indulgentei, lasându-va prada tentatiei de a abandona situatiile in care e cazul sa fiti ferm, sfârsiti prin a va insecuriza si mai mult copilul. El simte orice moment de ezitare din partea parintelui si poate profita de acesta. Sunt momente in care e nevoie sa-l tratati pe micut chiar de pe o pozitie de autoritate. „Imi este din ce in ce mai greu sa ma inteleg cu Gabi, fetita mea. Imi e ciuda pentru ca ma atrage intr-un joc de contraziceri absurde, lipsite de sens. Intr-o zi, dupa ce ne-am uitat impreuna la desene animate si i-am citit o poveste, i-am spus ca e timpul sa gatesc. A inceput sa plânga si sa tipe ca vrea sa mergem sa ne plimbam pe afara. Aveam destula treaba, dar m-am simtit oarecum fortata sa-i fac pe plac, impotriva vointei mele“, povestea una dintre mamici. Intr-un astfel de caz ar fi fost mult mai bine c