Nu ştiu cum se făcuse, dar sughiţul, lui Aristofan, îi trecuse.

Eriximah, ca doctor, îi pusese în vedere să nu se mai ţină de comicării ca în piesele sale, unde îl atacase până şi pe Socrate, că iar o să-l apuce sughiţul. Ca personaj prezent în Dialogul nemuritor, Sughiţul, comicul, în general, pătrunde şi el pe scena ideilor transcendentale, deşi în mod teatral. Astfel autorul Păsărilor, Lisistratei (atât de actuale şi astăzi, mai cu seamă când sunt combătute utopiile) deşi se arată de acord cu antevorbitori de talia lui Fedru, Eriximah Pausanias, vede în alt mod lucrurile... ca pe scenă.

Comedianul măreşte miza. El pretinde că sunt nu unul, doi Erosuri, două feluri de iubire, ci trei. Banchetul este plin de suspans. Ce fel de a iubi va triumfa din confruntare, dacă sunt trei?... Aristofan lămureşte, cu Bezdechi:

Mai întâi trebuie să aflaţi care e firea omenească şi păţaniile prin care a trecut (...). întâi şi întâi erau trei feluri de fiinţe omeneşti, nu două ca acum, bărbatul şi femeia, ci mai era al treilea fel, alcătuit din acestea două şi de la care ne-a rămas numai numele, măcar că lucrul a pierit. Atunci erau şi hermafrodiţi, androgini, neam aparte... un amestec din partea bărbătească şi cea femeiască. Acuma nu mai este, explică Aristofan, ci i-a rămas doar numele, şi acela... de ocară. înfăţişarea oamenilor de acest fel, spuse el mai departe, era a unui tot, dintr-o singură bucată (...) Aveau patru mâini, tot atâtea picioare, două feţe, patru urechi, două ruşini şi celelalte (...), tare îndrăzneţi, se luau la luptă şi chiar şi cu zeii,... încât aceştia i-au despicat în două, - scurtez - să se înveţe minte. Sarcina aceasta, cu tăieturile şi cu lipiturile, îi revenise, bineînţeles, lui Apolon... Şi de atunci, rupţi în două cum erau, jumătăţile astea se căutau între el, să se întregească. Iată amorul, ar fi încheiat aut