In timp ce Marile Puteri Aliate - Statele Unite, Marea Britanie si URSS - hotarau soarta Romaniei pe scena politica internationala, intre fortele politice din tara erau continue disensiuni. Sansele comunistilor au fost considerabil marite din cauza sciziunilor care s-au produs intre taranisti, liberali si social-democrati.

Opozitia pierde teren

In fiecare dintre tabere - cea a aliatilor externi si cea a fortelor interne - existau disproportionalitati care au inclinat balanta in favoarea URSS si a PCR-ului. Spre deosebire de PNL sau PNT, Partidul Comunist avea in Moscova un aliat prezent chiar pe teritoriul Romaniei.

MANIU SI BRATIANU, CONTRA LUI GROZA. In scopul pastrarii Romaniei in afara tendintelor de comunizare si sovietizare, liderii Partidelor National-Liberal - Constantin I.C. Bratianu si National-Taranesc - Iuliu Maniu au trimis anglo-americanilor numeroase apeluri si memorandumuri. Intr-o convorbire cu diplomatul american Roy Melbourne, Maniu aprecia ca politica romaneasca de dupa instalarea guvernului procomunist se confrunta cu o problema "delicata si complicata". Cu toate ca Maniu ii ceruse Regelui demiterea lui Groza, el era constient ca primul-ministru nu va fi demis decat daca rusii i-ar "ordona asta". Actiunile concrete ale "manistilor" si "bratienistilor" au fost putine si slabe ca ecou.

NOI TENTATIVE ESUATE. Urmatorul pas facut de Maniu si Bratianu a fost deplasarea in Germania, unde din 17 iulie incepuse Conferinta de la Postdam. Cei doi lideri le-au solicitat participantilor sustinere pentru inlaturarea guvernului Groza, ca "nereprezentativ".

A urmat calatoria acelorasi doi oameni politici la Conferinta Ministrilor de Externe ai Aliatilor de la Londra (toamna lui 1945). In memoriul adresat Conferintei, Maniu si Bratianu - declarandu-se "purtatori de cuvant ai opiniei publice" democratice din Romania - au solicitat pu