Însemnările zilnice ale Reginei Maria ne dezvăluie, cu mare întîrziere, un personaj excepţional - nu prin poziţia socială pe care a ocupat-o, ci prin talentul de moralist. Regina nu şi-a scris însemnările spre a fi publicate; n-a luat, prin urmare, precauţii de ordin literar. Tocmai de aceea rezultatul mi se pare uimitor, pentru că reprezintă consemnarea cotidiană a existenţei unei Regine care nu voia altceva decît să-şi îndeplinească exemplar meseria.
Pentru cine se îndoieşte că regalitatea - cel puţin în epoca modernă - ar reprezenta şi o meserie, lectura acestei cărţi devine obligatorie. Conştiincioasa femeie nu lipsea niciodată de la o îndatorire, oficială ori autoimpusă şi avea despre obligaţiile ei o idee absurd de înaltă. Cum însemnările zilnice sunt aproape continuu ,zilnice", notînd cu exactitate ce făcea Maria în fiecare zi, spectacolul se dovedeşte pasionant. E greu de imaginat o persoană mai activă şi mai eficientă decît Regina românilor din perioada Marelui Război şi din anii care i-au urmat.
Scriitorul spontan care se autoignora răzbate fără voia autoarei. însemnările cuprind o galerie nesfîrşită de portrete care le depăşesc numeric chiar pe cele din Saint-Simon. Multe figuri survin o singură dată, în creionare rapidă şi memorabilă; altele revin sistematic, deoarece Regina îşi întretaie existenţa cu toate personajele reprezentative ale României timpului.
,La 12,30 a venit la mine Duiliu Zamfirescu, plin de morgă şi importanţă, dar cu care am avut o convorbire interesantă. E greu să-ţi dai seama ce fel de om este. Ar trebui să fie drăguţ, dar nu e".
,Iorga este în cea mai bună, cea mai dinastică şi cea mai conciliantă dispoziţie. Inteligenţa lui este excepţională: numai dacă n-ar avea acea vanitate copilărească ce, cîteodată, îi anulează complet puternica inteligenţă, aproape ca şi cum n-ar fi exist
