- Politic - nr. 36 / 22 Februarie, 2006 "Ut sementem feceris, ita metes" cuvanteaza un proverb latinesc, adica, mai pe romaneste "Precum vei semana, asa vei culege". Un altul, mai de pe-acasa spune ca "Pe cine nu-l lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti". La acestea, precum si la cel cu Ivan, caruia - daca i se da nas - apoi neaparat se suie pe divan si i se suie la cap, m-a dus gandul urmarind intreaga tarasenie din ultima vreme in care vioara intai a fost Frunda György, seful delegatiei romane la Adunarea Parlamentara a Uniunii Europene, secondat indeaproape de presedintele UDMR, Markó Béla. Intr-adevar, se pare ca este plin paharul otravit(or) de care, in remarcabilele sale interventii, vorbea domnul Emil Boc . In el au cazut, una dupa alta, in ultimii saisprezece ani, picaturile chinezesti care au dus la exasperarea romanilor ardeleni si, mai nou, a unora din randurile clasei politice romanesti. In fapt, ele veneau mereu cate doua, lovind in moalele capului pe "biet roman saracul" (Mihai Eminescu): una era constituita dintr-o noua pretentie intru obtinerea de privilegii, formulata de UDMR in numele minoritatilor etnice, dar in favoarea unei singure minoritati nationale; cealalta era data de rapida si necugetata acceptare a acesteia de catre forurile parlamentare si/sau legislative ale tarii, interesate doar de mentinerea coalitiilor de la guvernare. Putem identifica, in incercarea de a impune privilegii colective cu bataie lunga, avand drept obiectiv final dezmembrarea Romaniei, mai multe directii de actiune ale acestei ciudatenii greu definibile, nici partid politic, nici uniune culturala, care este UDMR: 1. Intrarea in toate coalitiile parlamentare/guvernamentale, care asigura avantaje multiple, de la cele personale, ale deputatilor si senatorilor aflati mereu in fruntea bucatelor, si pana la cele politice, ale Uniunii in ansamblu, a carei caruta a fost mere