"Nu te intreba ce poate face tara pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru tara" este un slogan care nu tine la parlamentarii romani, care, pina sa vada daca e cazul sa faca ceva pentru comunitatea care i-a trimis in Parlament, se grabesc sa faca ceva pentru ei, personal. Daca in campania electorala s-au aratat interesati de agenda cetateanului si au promis cite-n luna si-n stele, ca sa-l ademeneasca si sa-i ia votul, odata ce s-au vazut alesi, promisiunile lor s-au dovedit vorbe-n vint. Daca este sa-i intrebi, gasesc scuze dintre cele mai diverse, pentru a-si motiva neputinta, incepind cu aceea ca nu sint la putere si, deci, nu au putere de decizie si terminind cu aceea ca inca nu s-a terminat mandatul si mai au timp sa faca ce au spus. Pina una-alta, parlamentarii si-au gasit insa timpul necesar si au fost capabili de mobilizare exemplara, cind a fost vorba sa-si voteze privilegii pentru ei insisi, incepind cu pensii mai bune decit cele ale oamenilor de rind si indemnizatii de somaj asisderea si terminind cu gratuitate la medicamente si la transport. Desi legea a fost retrimisa in Parlament, spre discutare, de catre presedintele tarii, senatorii si deputatii nu au renuntat decit la putine dintre privilegiile pe care singuri si le-au votat, pe considerentul ca au dreptul la acestea, in calitate de demnitari. Printre cei care si-au votat cu sirg facilitati s-au aflat si senatorii si deputatii de Braila, dintre care, probabil, nici unul nu a stat sa se gindeasca, macar o clipa, daca a facut ceva cu adevarat important pentru judet, ca sa merite recunostinta concetatenilor si privilegiile pe care si le-au votat singuri. Si daca ei au uitat ce-au promis, la momentul in care cereau votul brailenilor, le reamintim noi, acum. Nu de alta, dar, in luna noiembrie 2004, in campania electorala, nu a spus nici unul brailenilor ca vrea sa fie parlamentar pentru ca doreste o