Pentru o viitoare carte de poezie, ce nu ştiu cînd se va ivi, cred, în ciuda nepotrivirii cu poezia mea, a oricărui fel de text însoţitor, fie manifest literar, fie explicativ, şi ar fi o nedreptate dacă mi-aş explica poezia pe care mi-aş provoca-o singură, fie de desfiinţare a unor puncte opace de interpretare a criticilor mei, ce gravitează cu lejeritate în jurul aceleiaşi poezii apropriată cu devenirea mea, că un asemenea demers, în ciuda lucrurilor evocate mai sus, s-a întîmplat deja, aproape fără să-mi dau seama, în timp ce citeam, reciteam şi scriam, înăuntrul aceluiaşi timp invocat, obsedant şi întunecat. Un asemenea text, pe care îl scriu, scriind, nu doresc să-l adaog cărţii de poezie cînd va fi să existe şi nu doresc decît să-l fac public, într-o oarecare măsură, doar astfel, separat, nevrînd să-mi îngreunez cartea cu izbitura leneşă a unui "val poietic", cu gîndul că cineva, citindu-l, şi-l va însuşi cîtuşi de puţin, măcar din curiozitate sau pentru a arunca o privire, asupra poeziei, mai nuanţată dar şi mai binevoitoare, decît pînă acum.

Complexată cum sunt, din pricina lipsei, din curriculum vitae al meu, a absolvirii facultăţii de filologie (fiind licenţiată în psihologie, o "ştiinţă fără obiect", cum spun mulţi) a cunoaşterii temeinice a unei limbi străine şi a unei culturi sistematice şi vaste (ca o hrană axată doar pe... carne) cu ceva deficienţe psihice evidente, fapt pentru care am fost plasată, destul de (in)util, de către colegii mei şi critici şi poeţi şi tineri şi bătrîni, într-un context literar, zic eu, inadecvat, dar depăşit de mine, cu efort, cu umor negru şi ironie amară, resimt deja prezenţa unui anumit disconfort în a mă exhiba pentru a mă face mai accesibilă (dar, vai, nu din cauza complexităţii, cît a simplităţii) şi nu am altceva de făcut decît să continuu ceva ce nici nu am început, de fapt.

Să fiu mai abrup