Cu apariţia antologiei DESANT '83 se naşte, simbolic vorbind, proza optzecistă şi, odată cu ea, ceea ce se numeşte în mod curent postmodernismul românesc. Fireşte, există precursori (Mircea Horia Simionescu şi Şcoala de la Tîrgovişte, unele texte ale lui Dumitru }epeneag - în măsura în care ele au fost accesibile noii generaţii de prozatori), iar unii dintre membrii acestui comando literar sînt, la vremea apariţiei antologiei, cunoscuţi deja din presa literară şi din apariţiile lor în romanticele cenacluri literare de la începutul deceniului nouă. DESANT'83 a fost însă descinderea în forţă a unui întreg contingent literar, calea scurtă spre celebritate a unei noi generaţii de prozatori. Ordinul ,războinic" dat de Ovid S. Crohmălniceanu în finalul prefeţei volumului ilustrează în mod evident intenţia de ruptură cu trecutul, de impunere a unor nume venite din neant şi a unei noi paradigme literare: ,Poate mulţi dintre aceşti tineri nu vor face carieră literară. Dar aceasta este soarta oricărei formaţiuni de şoc, să aibă pierderi grele. Indiferent de ele, deci, ŤDESANT '83ť, la atac!" Impactul apariţiei acestei cărţi a fost unul instantaneu. Majoritatea membrilor ,comandoului" au devenit, în anii care au urmat, nume de prim plan ale prozei româneşti (Mircea Nedelciu, Mircea Cărtărescu, Cristian Teodorescu, Gheorghe Crăciun, Constantin Stan, Ioan Lăcustă, George Cuşnarencu, Sorin Preda, Nicolae Iliescu etc.). Alţii şi-au dobîndit notorietatea în alte zone ale literaturii decît proza (Gheorghe Iova, Gheorghe Ene, Ion Bogdan Lefter). Aşa cum prevedea Ovid S. Crohmălniceanu au existat şi nume care s-au pierdut pe drum, altele, neprezente în antologie care au devenit blazoane ale prozei optzeciste (Ioan Groşan, Daniel Vighi, Bedros Horasangian, Stelian Tănase), dar, în general, autorii cuprinşi în DESANT '83 reprezintă cartea de vizită a tinerei generaţii de scriitori, apăru