America aluneca.

Sunt ani multi de cand ar trebui sa fie, asa cum stim toti, in varf. Cheltuie mai bine de 400 de miliarde de dolari pe an pe inarmare. Flotele sale sunt in Atlantic, Mediterana, Oceanul Indian si Pacific. Are divizii care controleaza parti intregi din Orient, din Europa si din Asia de Est. Zeci si sute de aparate invizibile pot bombarda orice tinta din lume, oricand. O duzina de submarine ce poarta cu ele semintele mortii, rachetele Trident II D, pot transforma planeta intr-un tinut pe care Iahve doar l-a dorit, inainte de Potop.

Cu toate acestea si in ciuda tuturor predictiilor, America aluneca din ce in ce mai repede din postura pe care prea generosul destin i-a harazit-o: stapana a lumii dupa Razboiul Rece. Unipolarismul se sfarseste, si se sfarseste mai repede decat credeam, chiar sub ochii nostri. Rusia s-a trezit din cosmarul la care a condamnat-o proasta gestionare socialista; stapaneste resursele pe care gruparile ecologiste europene ni le-au impus acum doua decenii: gazele naturale si petrolul. Dezvolta sisteme care pot oricand pune sub ridicul scutul antiracheta american. Balanseaza puterea Americii in Orient, oferindu-se sa imbogateasca pe teritoriul sau uraniul iranian. Provoaca Ucraina teritorial si economic in chestiunea gazelor si a Crimeii. Caucazul urmeaza. India, aliat natural al sau in Asia de Sud-Est, primeste de la Rusia portavioane, avioane avansate de vanatoare (Suhoi 27, cod NATO Flanker) si construieste impreuna cu Moscova o racheta antinava clar antiamericana, Brahmos. China creste prea repede. Departe de a construi doar autostrazi, restaurante, zgarie-nori perversi si calchiati dupa Sears Towers, Pekinul face masiv zeci de rachete intercontinentale purtatoare de incarcaturi termonucleare, sute de interceptoare supersonice ce au anulat de cativa ani superioritatea aeriana americana in Stramtoarea Formosa. Birm