Reincarcarea, la Editura Fundatiei PRO, a ciclului Supravietuirilor lui Radu Cosasu in alte configuratii „muzicale“ si de pe alte coordonate istorico-biografice imi ofera din nou prilejul unor consideratii asupra celei mai rezistente parti a scrisului acestui autor. Un autor cu excelenta priza la prozatorii ultimelor promotii – si asta nu de azi de ieri, ci de vreo doua decenii si mai bine. Din totalul de sase opuri ale ciclului mentionat au aparut pina acum patru: Armata mea de cavalerie, Ramasitele mic-burgheze, Logica si Pe vremea cind nu ma gindeam la moarte, numai unul pastrind titlul initial.
Avem de-a face, in fapt, cu un caz special: nici unul dintre actorii entuziasti ai anilor ’50 nu a mai reusit – cel putin la noi, vorbim, in fond, doar de ceea ce stim… – sa faca din perioada propriei intoxicatii dogmatice literatura de cea mai fina calitate. intr-o perioada in care, cu exceptia lui Ilie Moromete, a lui Grobei, a Vicai Delca si… cam atit, personajele memorabile incepusera sa cam lipseasca in proza noastra (iar azi lipsesc cu desavirsire!), Radu Cosasu crea din dublul sau – Oscar Rohrlich – un (anti)erou inconfundabil: un soi de Chaplin ideologic, stingaci (de… stinga) si vulnerabil, fost adolescent de familie prins intre reminiscentele identitatii mic-burgheze si crezul comunist „orb“ contractat in conditii suspecte, evreu indragostit de Bucuresti, timid si totusi vesnic amorezat, utopist naiv (si, uneori, adorabil de stupid), cinefil si meloman, gafeur bintuit de elanuri revolutionare si tras inapoi de slabiciuni „reactionare“... Fidel marii proze realiste (nu si... socialiste!), lui Flaubert, nu lui Robbe-Grillet, autorul a continuat sa creada in personaj – adica in om, fara majuscula – dind cu tifla celor care pariau, pierzator, pe moartea epicului si pe disolutia personajului.
- Un paradoxal, oximoronic roman retro
Bil
