La fotbal si la invatamint se pricepe toata lumea. La fotbal, pentru ca toti au dat cu sutul in minge. La invatamint, pentru ca toti au trecut prin scoala. Cum nu conteaza cit de bine dai in minge (important e sa te misti, nu?, sa te simti bine), la fel nu conteaza cum ai trecut prin scoala. Ambele activitati, a doua extrem de pasiva pentru o majoritate ingrijoratoare, ofera competente nelimitate. Care, in privinta invatamintului, se vad cel mai bine in cazul celor care-l conduc si al ziaristilor de profil.
Am citit mai an, in Adevarul, prin decembrie trecut, un titlu de o stupizenie naucitoare: Scoala romaneasca trebuie sa treaca de la creta la maus. Se relata un simpozion (cum altfel!) pe tema modernizarii invatamintului romanesc. Marota domnului Miclea, sa doteze nu stiu cite comune cu retele de calculatoare legate la Internet, actiune la care se asociase, ca sponsor, ziarul in chestie, adoptata pare-se si de noua echipa, facuse pui si se extinsese: era deja vorba si despre folosirea mijloacelor electronice in procesul de predare, despre folosirea calculatorului si a altor mijloace moderne la clasa etc. Iar teza era ca astfel se va reduce decalajul care exista intre copiii din mediul rural, evident dezavantajati, si cei din mediul urban, avantajati, ei, de accesul la internet.
Cu riscul de a parea demodat, trebuie sa spun ca cel mai bine se face o lectie (de matematica, cel putin) cu creta pe tabla (neagra, verde, cum o fi, numai tabla pe care se scrie cu creta sa fie, nu white-board pe care sa scrii cu marker urit mirositor si greu „efasabil“). Si asta din simplul motiv ca scrisul cu creta pe tabla este suficient de apropiat ca ritm, ca viteza de scrisul cu creionul sau pixul pe caiet. Este sistemul cel mai bun daca vrei ca elevii sa ia notite. Nu degeaba in America si in alte parti din lume, in Japonia (e drept, creta e mai buna si exista chi
