Luni seara pe postul public de televizune l-am v`zut intr-un talk-show pe insusi Presedintele Romaniei. Pe langa lejeritatea cu care trecea de la o tema la alta si lipsa de retinere de a da explicatii asemeni unui profesor, am mai sesizat la presedinte si un limbaj de tip smecheresc, de cartier. In doua randuri, Basescu si-a incheiat frazele cu aplativul "frate".
Acest apelativ este folosit foarte mult de adolescenti, ei dorind sa para cat mai interesanti in acesta perioada de schimbari din via]a lor, dar si la smecherii "de cartier" care vor sa-si demonstreze prietenia fat` de cel cu care poarta o conversatie.
Una peste alta, "frate" este un apelativ folosit in paturile de jos si de adolescenti aflati intr-o perioada in care doresc sa-si manifeste personalitatea, formandu-si un stil propriu de comunicare.
Regasindu-l la presdinte, am dedus ca jocul de poplularitate al pre[edintelui consta tocmai in aceste mici lucruri, iar aceste "arme" sunt folosite permanent de presedinte, fie ca se afla pe strada, in mijlocul oamenilor, fie ca vine la televizune. Telul s`u este s` fie cat mai popular, cat mai de-al nostru, iar pentru asta nu se da \n laturi de la nimic.
Dar este cazul ca un presedinte sa vorbeasca astfel? El [i-a construit, in anul care a trecut, un stil libertin, din ce in ce mai coltos f`]` de ceea ce ar trebui sa fie si sa faca un presedinte. L-am v`zut pe presedinte in multe ipostaze, in care, spun multi, n-ar fi trebuit sa se gasesasca, dar pe el nu l-a intersat. Tot asa cum l-am vazut acum si in ipostaza de a vorbi cu "frate".
Evident, acest stil prinde la o parte a populatiei. Ca smechereala este una dintre virtutile post-decembriste. Acest stil aduce voturi. E clar ca si astfel l-a b`tut pe Adrian Nastase. Ins`, parca un presedinte n-ar trebui sa fie si sa vorbeasca a[a.
Un astfel de stil i
